Singuratatea marelui oras

| 29 images

Forfota diminetilor era mereu aceiasi. Asfaltul era incins sau ud sau inghetat. Anotimpurile treceau unul peste celalalt lasand in urma lor agitatia marelui oras, mereu treaz, mereu flamand de senzatii, mereu insetat de lacrimile supusilor sai.
Oamenii se intersectau fara sa se vada, grabiti catre capatul liniei lor, mereu in cautare de ceva, ceva ce mai totdeauna se afla la mai putin de o lungime de brat. Dar ei erau prea grabiti sa vada.
Uneori era sufocant, uneori era vesel, uneori era trist. Din mii de ecrane digitale, culorile se revarsau incercand sa pateze griul murdar al betoanelor.
Pe marile bulevarde masinile curgeau pana la ultimul strop de benzina, apoi se transformau in lumini pierdute in smogul diminetilor de duminica.
Incerca sa-i stranga laolalta, sa-i inghesuie, sa-i acapareze. Si nu din rautate sau egoism. Ci fiindca se simtea tare singur…